Capitolul 1.

Draga jurnalule,

Numele meu este Bianca si intr-un moment de depresie adolescentina , cand ti se pare ca totu-i pe dos , m-am gandit sa scriu pe hartia mai putin alba momentele prin care trec. Poate este un lucru nebunesc , dar nu e asa. Unii cred ca mai bine stateam acasa la parinti, nu veneam aici, altii imi spun ca mi s-a dat o sansa de care ar trebui sa profit la maxim. Ce sa mai cred? Acasa , bine spus acasa. Da era bine, dar cu scolile? Ce licee faceam acolo? Cine ma cunostea? Eram ca orice fata din sat. Aici cunosc si ma cunosc multi, iar orice decizie luata de o persoana este pe cont propriu. Chiar e bine aici. Am chiar mai multi prieteni. Mai sunt si certuri ca peste tot, dar sa trecem la subiect.

Weekend, pentru unii un moment de relaxare, de distractie, fara stresul din fiecare saptamana, pentru mine mult mai mult timp pentru a sta in pat si a dormi. De un timp incoace cand imi pun capul pe perna, dorm dusa. In dimineata aceasta nu mai puteam. Ochii imi cadeau in gura de mov ce erau, parca nu imi mai simteam trupul. Cand ma asez in pat simt furnicaturi peste tot. Capul se vede ca e material romanesc. 

Off! Eram nimicita de tot! Duminica a trecut asa de repede. Afara e urat , cerul e negru, nici chiar negru, gri inchis. Picura pe ici , pe colo. Vantul bate si el cu intreruperi, dar imi place mirosul de aer curat. Timpul trece asa de repede. Nici nu realizez ca am crescut.

Ceasul e 8:36p.m. mai e putin si nici nu mai vad ce si cum scriu. Maine antrenament, poimaine la fel si tot asa pana vine iar duminca. Bine ca nu o sa mai fiu in locul asta monoton care nu e plin de viata. 

Totul e monoton. In spate camera, care poate se mai schimba cat de cat de cand stau aici. In stanga cosul de rufe si adidasii ( monoton pana acum), in dreapta, ligheanul cu sosete puse la inmuiat si uscatorul. In fata, daca nu ridici privirea vezi o balustrada dreapta si maro, pe ici pe colo o panza de paianjen. Dar daca o ridici,vezi...vezi...copaci. Copaci si o vila monotona. Parca ar fi luata dintr-un film de groza.

Parca aud zgomote din camera. Deschid usa de la balcon , nimic, totul e negru. Chiar mi-ar fi frica sa intru in camera.Daca in intuneric se apropie de mine o fiinta cu un aer rece care incepe sa imi sufle in tampla, si sa ma prinda de picior. Sa imi ajunga aerul rece pana la creier si sa ma prinda de gamba dreapta, sa nu ma mai pot misca , sa fiu paralizata pe loc. Sa ma sfasie putin cate putin , sa imi smulga parul din cap fir cu fir si sa inceapa sa.......................